Ecaterina Niculcea: paradigma fantasticului teatral-carnavalesc în regsitru tragicomic la Hoffmann, Gogol și Bulgakov

Rezumat

Inventarul surselor critice actuale atestează faptul că fantasticul este o categorie estetică operatorie și abordabilă sub mai multe aspecte. Dificultățile analizei sunt legate de faptul că „Genul sfidează normele, contribuind la înnoirea literatuii prin repudierea regulilor rigide ale prozei de factură tradițională” (Gheorghe Glodeanu. Istoria prozei fantastice românești: Cluj-Npoca, Ed. Școala Ardeleană, 2023, p. 5). Lucrarea de doctorat a Ecaterinei Niculcea „Фантастическое начало в произведениях Э. Т. А. Гофмана, Н. В. Гоголя, М. А. Булгакова” / „Planul fantastic în opera lui E. T. A. Hoffman, N. Gogol și M. Bulgakov” (specialitatea 622.02 – Literatura universală și comparată, conducător științific: prof. univ. dr. hab. Elena Prus) pleacă de la generalizări extinse, care se pot încadra în afirmarea unui lucru capital: „fantasticul și realismul sunt tendințe de întotdeauna ale literaturii, existente chiar în interiorul aceleași opere” (Florica Bodiștean. O teorie a literaturii. Iași, Institutul European, 2008, p. 71), iar combinarea planurilor crează efectul neliniștitor al ambivalenței. Strategiile autorilor de a reprezenta fantasticul sunt diferite, printre ele cele mai utilizate sunt cele care recurg la lumi ficționale duale, incluzând două planuri complementare: unul real și altul fantastic.