Diderot și Dialogul
DOI:
https://doi.org/10.54481/Cuvinte cheie:
interacţiune verbală, întrebare, răspuns, dialogal, argumentație dialogalăRezumat
Interacțiunea verbală presupune și definește în același timp o coacțiune și un cadru argumentativ, un spațiu comun în care, odată ce anumite acțiuni sunt inițiate și anumite concluzii prevăzute, interlocutorii sunt constrânși să dezbată, să argumenteze sau să negocieze pentru a-și confirma pozițiile. Analiza corpusului ne permite să identificăm trăsăturile dialogului romanesc imaginat de Diderot, care se dovedește a fi extrem de modern prin sistemul de întrebări și răspunsuri, și să-l privim ca pe o argumentație dialogală complexă, construită uneori după principiul sticomitiei, alteori după principiul maieuticii, devenind astfel o tehnică dialogală care depășește conversația tradițională și anunță interviul modern. Cercetarea noastră presupune o abordare de la exterior către interior, ținând cont de cele două caracteristici ale conversației, una de suprafață - forma dialogică, și una internă - funcția dialogică, care acționează ca un factor de coeziune discursivă.
Referințe
Austin, John Langshaw. Quand dire, c'est faire. Paris: Éditions du Seuil, 1970.
Bakhtine, Mikhaïl. Marxisme et philosophie du langage. Paris: Minuit, [1929] 1977.
Bakhtine, Mikhaïl. Problèmes de la poétique de Dostoїevski. Lausanne: Éditions l'Âge d'Homme, 1970.
Bon, Michel. Le dialogue et les dialogues. Paris: Éditions du Centurion, 1967.
Charolles, Michel. Notes sur le discours argumentatif, in Argumentation et communication. Actes des Journées d'Étude BELC, 1-2-3 février, 1979.
Diderot, Denis. Jacques le Fataliste et son Maître. Genève: Librairie Droz, 1977.
Denis Diderot, Le Neveu de Rameau. Paris: Flammarion, 1983.
Ducrot, Oswald et Tzvetan Todorov. Dictionnaire Encyclopédique des Sciences du Langage. Paris: Seuil, 1972.
Francis, Jacques. L'espace logique de l'interlocution, Dialogiques II. Paris: PUF, 1985. https://doi.org/10.3917/puf.jacqu.1985.01
Greimas, Algirdas Julien et Joseph Courtès. Sémiotique. Dictionnaire raisonné de la théorie du Langage. Paris: Hachette, 1979.
Guelluz, Suzanne. Le Dialogue. Paris: PUF, 1992.
Kerbrat-Orecchioni, Catherine. Les interactions verbales I-III. Paris: Armand Colin, 1990-1994. https://doi.org/10.1515/9783111678504-006
Leroy, Gilbert. Le dialogue en éducation. Paris: PUF, 1970.
Măgureanu, Anca. La structure dialogique du discours. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti, 2008.
Plantin, Christian, L'argumentation. Paris: PUF, 2005.
Schwitalla, Johannes. « Essai pour l'analyse de l'orientation et de la classification des dialogues », Stratégies discursives. Lyon: P.U.L., 1978, p. 166.
Searle, John Richard. Les actes de langage. Essai de philosophie du langage. Paris: Hermann, 1969/1972.
Todorov, Tzvetan. Mikhaïl Bakhtine, le principe dialogique suivi de Écrits Du Cercle de Bakhtine. Paris: Seuil, 1981.
Tuţescu, Mariana. L'Argumentation. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti, 2002.
